vineri, 7 noiembrie 2014

MARTURISIREA

 Astazi am avut partasie cu un frate, cu care am vorbit multe lururi, printre care am discutat un caz care pe cat parea sa fie de ascuns, pana la urma a iesit la iveala. Parca nu imi vine sa cred, dar totusi pare sa fie adevarat, deoarece sursa de unde a venit dezvaluirea acestui caz este credibila. In fine, ... am sa va povestesc si voua.
    Unul din predicatorii Bisericii in care ma inchin, are ca duhovnic un preot ortodox, pentru simplu motiv ca preotii au depus un juramant din care reiese ca ei nu divulga pacatele enoriasilor.
    Acest juramant a dat siguranta predicatorului care nici pana astazi nu a invatat cu adevarat taina marturisirii (spovedaniei). Ceea ce este interesant din toata povestea aceasta, este ca totusi de sub juramantul preotului nu s-au auzit pacatele predicatorului, dar se cunoaste faptul ca preotul, consiliaza un predicator neoprotestant.
    M-am intrebat de ce acest predicator isi marturiseste periodic pacatele unui preot ortodox, stiind ca spovedania implica un ritual din partea preotului peste penitent (credincios care se supune penitenței).
    Toata aceasta poveste m-a dus cu gandul la doua ipoteze si anume:
    Predicatorul nostru nu mai are incredere in nici un frate din Biserica Penticostala si nici in pastorul care o slujeste.
    Daca predicatorul nostru nu mai are incredere, nici in pastorul Bisericii si nici in frati, trebuia sa fuga la picioarele Domnului Isus Cristos singura autoritate in drept sa-l elibereze de pacate.
    Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. Psalmul 32:5
    Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Prov.28:13).
    Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. (1Ioan 1:7).
    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.(1Ioan 1:9).
    Acest aspect destul de rar intalnit in bisericile neoprotestante, atrage dupa sine cateva lucruri pe care duhovnicul predicatorului nostru le-a vazut in Biserica Penticostala, si anume:
    Nu este nimeni de incredere in bisericile neoprotestante din orasul nostru.
    Slujitorii bisericii nu prezinta sinceritate si siguranta.
    Predicatorul nu prezinta maturitate spirituala, pentru ca daca era matur spiritual trebuia sa alerge cu toate grijile si pacatele lui la Domnul Cristos.
    Acum ma intreb, care este relatia acestui predicator neoprotestant cu Biserica in care se inchina, si marturisirea pacatelor lui in fata unui preot idolatru???

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...